CAPITOLUL 8

            
Capitolul 8-Trezirea


              Cand am deschis ochii mama statea chiar langa mine.Ce bine e cand mama este langa tine. Stai putin am zis cumva mama?!Acum  ca logica mi-a revenit ce naiba caut eu intr-o camera de spital  si cum am ajuns aici , unde sunt Renesmee si Edward? Tot ce tin minte este Edward si tipa blonda pe canapea., cred ca visez.

            - Mama? spun eu nesigura pe mine. Visez? Ce cauti aici?
            -Ah! Scumpo! Sunt atat de fericita ca esti bine! spune mama cu lacrimi in ochi.
            -Unde sunt Edward si Renesmee? .Cum de am ajuns aici?intreb eu simtind ca o sa imi explodeze capul daca nu imi spune cineva ce s-a intamplat
            - Draga mea, odihneste-te ca se pare ca nu vorbesti logic, spune in timp ce apasa de un buton de langa mine.O doamne cheama doctorul! imi dau eu seama.
            - Mama! Nu chema doctorul ca nu sunt nebuna, nu am nimic  , strig eu disperata.Am incercat sa ma ridic , dar am simtit in mana o intepatura.Asistenta imi injectase un somnifere. Moleseala a pus stapanire pe tot corpul meu, ochii nu mai vroiau sa stea deschisi.Nu! Trebuie sa plec de aici! Si am adormit...
 M-am trezit in cabana in care am locuit pana acum .Renesmee plangea pe canapea iar Edward statea langa ea  alinand-o.
             - A plecat tati!Mi-a promis ca nu pleaca!spune ea printre suspine.Mi-am dat seama ca despre mine vorbeau.Dar eu sunt chiar aici am vrut sa spun, dar nu am mai apucat pentru ca am vazut-o pe Renesmee holbandu-se la mine.
               -Bella!!striga ea repezindu-se spre mine.Nu am mai apucat sa vad ce se intampla pentru ca m-am trezit din nou in spital.
               -A fost doar un vis , murmur. Doar un vis ce parea asa de real!
               -Bella? Te-ai trezit? Mama intra in camera cu o tava cu mancare.
               -Da...aa.. nu stiam ce sa spun.Mama imi poti spune te rog ce s-a intamplat pentru ca nu imi aduc aminte  nimic. Nu vroiam sa mai pomenesc de Edward sau de Renesmee pentru ca iar ma trezeam ca suna la asistenta.
                -Avionul in care erai s-a prabusit ,numai cand s-a prabusit a explodat si tu erai foarte aproape de el si te-a aruncat intr-un copac din jur. Ai intrat in coma si de atunci esti aici. De... hmmm , aproximativ doua saptamani  este aici, spune ea gandindu-se in continuare. Da, de doua saptamani.
                -Coma! De doua saptamani?strig eu nevenindu-mi sa cred.Dar nu se poate mama! spun exasperata, eu tin minte ca m-am trezit si am gasit in padure o casuta si acolo i-am cunoscut pe Renesmee si Edward si am stat exact doua saptamani pana cand a inceput sa ma doara pieptul si am lesinat. Iar dupa aceea m-am trezit aici.
                -Mi-a spus doctorul ca s-ar putea ca in timp ce esti in coma sa visezi.Ma duc sa il chem.Ce? Vis? Nu se poate, nu se poate ca eu sa fi visat totul ca ei doi sa nu existe.Incepusem sa plang, mi-am sters lacrimile de pe obraz.
                -Bella, ce mai faci? ma intreba doctorul in timp ce inchidea usa.Era un barbat  de vreo un metru saptezeci  , avea par alb si un zambet care sigur facuse ravagii printe fete cand era tanar.Wow! Doctorul asta mi se pare foarte cunoscut, imi spun.Pot sa jur ca-l mai vazusem undeva.O doamne , mi-am adus aminte de unde il stiu dar nu are cum sa fie el.Nu are cum sa fie omul acela de la benzinarie atunci and am cautat un telefon.Hey! Stai putin daca el chiar exista inseamna ca nu am visat!Simt cum  creste bucuria in mine.Observandu-mi bucuria care cred ca se observa de la un kilometru doctorul ma intreba:
                 -Te simti bine?
                  -Da , ma simt chiar foarte bine. Ma recunoasteti ?Dar atunci cand v-am intalnit lucrati la benzinarie , cum ati ajuns sa fiti doctor?spun totul dintr-o rasuflare.Doctorul se tot uita la mine confuz.Vazand ca nu reactioneaza mama s-a dus la el si i-a soptit ceva doctorului.In clipa aceea fata doctorul s-a luminat afisand un zambet urias.
                  - Acum am inteles! spune el usurat.Pentru o clipa am crezut ca delirezi , se pare ca am aparut si eu in visul tau?Ce?!Mi-a cazut fata si toata bucuria de mai devreme disparea treptat.Sa delirez, doamne am impresia ca ei trebuie sa fie in pat si eu langa. Hei ,cineva cred ca s-a facut o greseala!
                   -In cateva zile poti pleca acasa, evoluezi cum trebuie , spune analizand o fisa.
                   -Stati putin, spun eu.Nu se poate sa fi visat ,mi s-a parut foarte real, va rog trebuie sa ma credeti, ajungand sa soptesc pana la sfarsitul propozitiei.
                    -Tu odihneste-te, vin mai tarziu sa vad cum te simti.Intorcandu-se spre mama adauga, dumneavoastra veniti putin cu mine afara.
   Zilele au trecut ,stand in pat , din cand in cand mai venea doctorul,  iar mama nu mai pleca de langa mine decat atunci cand era chemata sau ii spuneam sa imi aduca cate ceva. Eu doar stateam si priveam in vid gandindu-ma intr-una la Edward, la fata lui , la corpul lui la buzele pline si carnoase pe care le-am sarutat. Oh, ce mi-as fi dorit sa fie aici langa mine.Cate odata ma gandeam ca poate chiar a fost un vis , dar cealalta parte imi spune cu tarie ca nu!
         In sfarsit a venit si ziua in care a trebuit sa plec de la spital.Cand am ajuns in camera mea, am stat in pragul usii simtind ca numai apartin locului , totul mi se parea strain, inainte de accident eram cu totul alta persoana , iar acum nu ma mai recunosc.
          Intr-o zi in timp ce stateam in pat ascultand muzica, mama a venit la mine in camera. Am simtit de cand a intrat ca o macina o problema.Mi-am scos castile din urechi si am luat pozitia de yoga pe pat.I-am aratat mamei locul de langa mine.Ea doar s-a asezat langa mine si mi-a pus mama pe picior.
                    - Ce s-a intamplat mama? Deja  imi era frica de ce avea sa urmeze.
                    -Bella, de cand am venit de la spital stai doar in camera ascultand muzica.Nu ai mai vorbit de mult cu colegii tai, iesi putin in oras.Nu imi place sa te vad asa de trista.Imi este tare greu ca mama sa te vad cum in fiecare zi viata se scurge din tine si nu pot face nimic care sa te inveseleasca.Asa  l-am sunat pe tatal tau si -am spus de tine si mi-a propus o idee.Poate ar trebui sa te duci in Forks la tatal tau, sa termini scoala acolo, poate daca ai schimba aerul , orasul ,o sa te simti mai bine.Numai daca vrei tu, desigur, spune uitandu-se la mine cu speranta.
 Stiu ca mama sufera din cauza mea, poate chiar are dreptate, poate daca as pleca de aici unde totul imi aduce aminte de ei, o sa imi fie mai bine iar mama nu mai trebuie sa ma vada suferind.
                   -Bine mama, cred ca este o idee buna.Dupa ce m-a imbratisat a plecat ca sa il sune pe tata.
Cine ar fi crezut ca aceasta decizie avea sa imi schimbe viata mai tarziu...